ce este prezentul
o pendulare trecut-prezent cu sau fara viitor. este doar traire, doar clipa, o clipa.
prezentul trecutului este mai intens decat trecutul prezentului
asemenea
viitorul prezentului este mai tare decat prezentul viitorului
traim mai mult in trecutul prezentului viitor sau prezentul este mai mult trecut ori mai indesat viitor
prezentul tau este mai inclinat catre…
-ce ma… crezi ca nu stiu cine esti?
-atat timp cat nu stii ce vreau/doresc (sau in cazul degradant in care nu intelegi asta doar din motivele tale proprii nu neaparat personale) sigur nu sunt ceeace/cine iti inchipui, imaginezi, doresti pre mintea’ti sa fiu si nici altminteri.
inteligenta, intelepciune, inteligenta sau intelepciune, inteligenta prin intelepciune!
(auto)definirea limitelor mele se face prin trasarea celor tale
autodepasirea.
autodepaseste-te,
autodepaseste-ne…
daca se poate spune asa; si tot asa.
bine dar (imi spun, uitandu-ma in jur!)… sunt singur!!!
mai conteaza daca sunt in faţa ori in spatele lor(celorlalti)?
cauta echilibrul!
gaseste(-ti) echilibrul
pastreaza(-ne)…
si tot asa.
sfaturi primite de le cei din jur. toata viata am fost invatat sa fac asta: echilibru, echilibru si iar echilibru.
curand aveam (in sfarsit si eu…) sa aflu ca lumea (mea/lor) este plata!
perfect.
cu m-as putea mandri maine… pt a ma diferentia din (si nu dintre) cei “de azi”?
(contextul generatiilor este ceva mai jos; in pagina)
ce alegi dintre o femeie urata si un barbat frumos?
dar dintre o femeie frumoasa si un barbat bogat?
sau dintre un copil batran si un matur imatur?
ori dintre masea si dinte… dar dintre mine si tine?!!!
cu cine sa incep/i: cu mine sau cu tine!
din grupa noastra de premianti, am fost selectat cu instalarea si supravegherea camerelor video.
detineam cele mai tainice secrete ale fiecaruia si aveam acces la cele mai intime (chipurile) momente ale lor.
ma distra la nebunie asta.
ma credeam un fel de D-zeu.
singurul loc in care nu am instalat camere video a fost la mine acasa. doar nu aveam sa-mi supun prietena la asa ceva.
astfel nu aveam sa aflu NICIODATA de ce radeau toti colegii de mine la 2 zile / 48h, cand treceam “de serviciu”. acum e prea tarziu. merg sa montez camere de supraveghere si la mine. mutu’va’n gura de mincinosi!
am primit o una oferta de serviciu pt un post in ministerul industriilor. este drept ca ministerul nu exista. de fapt… exista. a primit botezul nefocului preastins si acum poarta cu mandrie alt nume. azi ii spunem ” al economiei” maine o sa-i spunem cum vreti voi. nu religia conteaza ci idolul.
ce spuneam…
am primit oferta pt un post. bine platit. si la fel de bine ocolit. mi-au spus ca sunt omul destinat. al destinului…
ma mângâia cineva.
-esti singurul om (excluzandu-i pe ceilati care sunt asemenea tie), esti singurul care poate face curat aici. daca punem ordine in economie, putem face minuni.
-bă… eu nu cred in minuni. le fac. sa para… ori sa apara; mereu le incurc cand ma laud. bine ca nu.
-zi… te bagi?
-ce sa fie!
-vii la noi sa faci curat?
-cu… ce???
-curat ma. sa ne scapi de rahaturile de pe aici. strangi gunoiul si il faci sa dispara. sau ii cauti un loc si-l faci sa para cat mai mic, cat mai putin si sa miroasa “placut”.
-paaaaaaaai… asta tine de organizare nu doar de matura. eu n-am reusit nici macar pe’o pagina de blog si voi vreti sa ma ocup de tara, de o tara. intreaga chiar???!
-mai da’o'n rahat de tara ca tot un fel de blog se cheama ca va fi. si e plina ochi de oameni. la fel. daca sunt indrumati bine, e bine. daca nu sunt indrumati mai bine sa fie indrumati rau. macar sunt organizati . cumva…
.
bine.
luati-o… ‘ncolo!
oameni deosebiti sunt cei care te suporta la greu nu cei care-ti isonul la bine.
cine are mai multe incredere:
tu in ei ori ei in tine?
cu ce’ar trebui sa-mi domin viata ca sa ma diferentiez (azi) generatiei de ieri!
Ininteligibilul (meu; oricine as fi eu) este masura inteligibilului (vostru; oricine…). daca eu nu as exista, voi nu v-ati margini. daca eu n-as spune prostii, voi nu ati putea defini spusele voastre drept lucruri inteligibile.
odat’am ucis o vrabie…
de fapt nu am ucis-o ci ea m-a disperat pe mine. se dadea lovita şi’şi târa o aripa undeva spre balariile vietii astfel incat sa-mi abata atentia de la cuibu’i cu pui/oua (precum mine, eu cel… acum)
altadata m-a muscat un caine.
sincer sa fiu nu m-a muscat dar nici eu pe el. m-a apucat de fusta pantalonului legat in jurul gatului si ma tot strangea precum’un altuceva. degeaba am incercat sa-i explic: am venit cu intentia cea buna iar mancarea din mană, lui… pt el era si nu din farfuria lui o luasem ci chiar pt un aşa ceva nobil scop era sortita. zadarnic mi-a fost.
norocul meu ca p’acolo trecea un prost, un om prost. nu prea fusese dus la biserica doar pt ca in drumul catre aceasta se afla scoala si nici ca si-ar fi petrecut tot timpul acolo (la scoala) dar mare sila ii facea ideea despre sine insusi. asa prost cum era s-a prins ca singura scofala, socoteala, filozofie aplicabila in astfel de situatii (cu cainele in dialog) este sa pui mana pe par. si nici nu a apucat sa-i mierleasca una peste dorsalul inpricinatului ca animalul (unul dintre cele de faţă) mi-a dat drumul.
i-am multumit prostului si am ramas la randu-mi (prost) pre mintea mea: la ce bun atata carte daca nu stii cand sa dai cu dansa de pamant, ca sa nu spun cu pumnul in masă fara sa-ti sară ciorba’n faţă spre disprarea socrilor si bucuria nepotilor.
noapte buna copii de copii si copii de copile, copiute stirbite si banuti de hartie, desene animate si mai putin animate pe peretii caselor sufletelor voastre de pe picioarele podurilor noastre peste apele transpiratiilor caste. voastre.
esti la masa. primesti o comanda sub forma de rugaminte. –arunca(-mi) tacul!
cum ai s-o faci; cu varful ori pui cotorul inainte?
