Arhivă pentru Mai, 2008

infinitul mic

Posted in alla'mado, grafica cuvântului with tags on 28 Mai 2008 by mado

când 2-u’i de’ajuns
1’l este prea mult.

Anunțuri

una/zi allamado

Posted in alla'mado, grafica cuvântului with tags on 28 Mai 2008 by mado

mijlocul este doar margine atunci cand devine limita.

una/zi alla’mado

Posted in alla'mado, grafica cuvântului with tags on 28 Mai 2008 by mado

candva am fost, eram ceva deosebit.

la un moment dat a trebuit sa ma nasc
s’am devenit ceeace sunt; Om

re

Posted in Uncategorized on 28 Mai 2008 by mado

revenim la cele sfinte, nesfintite dar dorite; ultimele vorbe au fost defulari pe refularile altora si poate cat de curand mai si scriem.

blog 2.0

Posted in Uncategorized on 28 Mai 2008 by mado
m-a sunat un amic si de bun dusman ce mi-e m-a intrebat: mă, tu existi? nu! e bine; uite… daca vrei sa fii bagat in seama mergi si tu la blogurile de top din wordpress si comenteaza, zilele’astea blogu’ lu’ nastase (a. nastase) este cel mai promovat;  e primul. bine ma; hai ca trag o fuga, sa vad despre ce’i vorba cu vorba’asta. merg, privesc, citesc si plec si plec in acelasi timp; repede. aista nu’i blog desi’i blog. ar trebui sa trecem la blog 2.0 si sa redefinim lucrurile. daca adrian nastase si-ar face o pagina sub un nume oarecare (fara sa spuna cine este) cred ca ar avea un blog interesant si fara s-o puna de’o politica. pana atunci nu ma intereseaza nici pagina lui ion iliescu ( ca sa nu revina asta cu invitata lui ) . am fost, am dat buna ziua s’am plecat. ce sa fac eu acolo, despre ce sa discut eu in pagina lui ion iliescu; s’asa sunt prea multi degeaba. cu corina (nr. cretu – PSD) mai discut cand nu ne afundam in politica.p’acolo dar p’acelasi plan este si mihai (nr. malaimare – PNL) cand e vorba de artistul din Om dintre Om. pagini de genul acesta (sa le supun politice?) fie ca se umbresc elena udrea (PD-L; cum era sa uit? amu doara nu vreti si linkurile de la mine) ori sorin oprescu (INDEPENDENT- pe bune? habar n-aveam!) , cozmin gusa (cu „z” – PIN – care si-a luat domeniu; nu mai avea loc pe weblog si care dupa numarul de accesari ar trebui sa fie cel putin in turul 2) si va mai spuneti singuri cateva exemple (va rog eu frumos!) nu sunt bloguri si nici locuri de bloguit. acum e saptamana lunga asta tare scurta (ca vineri e pe rosu si e stop joc) iar mare (saptamana mare) n-o pot numi ca a luat „Altul” domeniul. cand ma uit la top wordpress tot nu vreau sa stiu cine-l face; topul frate. nu putea lipsi blogul din post. exemplele de dupa dar mai ales de peste ocean ne sunt lege nescrisa prea’ntiparita (vezi alegerile din 2004,cum au hotarat blogurile castigatorul Presdintiei (hait!!!), pumnii in piept al blogeritei „lui barack obama” – arianna huffington & more). apai dragii mosului cel tanar (ca’l batran doarme la ora aista) rusine mi-e de blogul a ajuns sa hotarasca ce si cum in politica; aista ‘seamna ca voi sunteti asa de buni si de uniti ca se poate face o zama numa’ buna din voi si cand mi-o fi mai drag, adeca de’oi avea nevoi dar mai mult trebuinte la voi om apela, la SMS-urile cele si des va vom suna. cand om invata sa folosim (nu doar pentru ca trebuie dar uite ca trebuie) TAG-urile in cinste si de placere cei care jurnalesc 1.0 si nu blogaresc sau bloguiesc 2.0 se vor bucura de binefacerile blogului si vor iesi mai des p’afara, se vor intalni faţă’n’faţă si cum nici eu nu folosesc TAG-uri la postare inseamna ca vreu sa nu vreau dar mai ales nu doresc sa doresc ca daca-mi doresc nu se’ntampla iar daca vine vorba de tampla atunci musai e de la cap si cum pestele fara cap se impute ăl mai repede si mai RPD am plecat nu de alta da’ nici cu altul nu mi-e rusine dar e 5 dimineata si e vreme sa ma culc pe’o ureche la propriul meu figurant pe worpress si nu uitati: votati degeaba ca de numarat le numara altii dar votul tau conteaza. intelegi ce vrei doar atunci cand poti altfel suna-ma; te vom suna si vom pune mana pe stampila ta sau invers dupa cum ne este gustul, mirosul, de aromatherapy v-am mai spus, alte simturi de le’aveti constientiza-ti-le si nu mai cititi texte precum acesta; rupeti fluturasul pe care m-am tiparit doar pe muchie si nu te mai scobi cu el sub unghia ceea mica ce trebuia taiata de mult si lasati monitorul in pacea firmei ca e pe inventar.  daca cineva stia cine-i cel mai bun azi la conducerea romaniei ne spunea si noua iar noi bucurosi d’asa urzeala nu l-am fi crezut pe cuvant si oricat s-ar fi sucit cu poruncile lui tot nu i-ar fi iesit 10 sparte au ba cu noi romanii ca doar la noi e sinaia si la altii e sinai-ul. suna bine, nu.
o dimineata cum n-a mai fost va doresc sa va doriti iar daca nu tot este unica’i pentru ca maine va fi d’alta iar cea care o fost nici ca va mai fi prea curand.
p.s
il mai corectez maine pe zi ca acu’i tare tarziu spre devreme si tăt nu mi’i somn, stiu’ca ori alta pasare d’asta zburatacitoare măi.

a’personal

Posted in Uncategorized on 27 Mai 2008 by mado

am fost pe Marte; nu ca americanii cu sondele lor artificiale si lipsite de viata. am fost… pe bune si am poze/imagini color nu albiturile’alea cand nu sunt prea negre. ideea este ca nu este iar cat de curand (cand ma intorc de pe Marte; normal) pun si niste imagini; sa vezi atunci cum ma cauta NASA sa le supun procedura fra’!

va urma cat nu… va urmareste!

artistului intre noi voi 2

Posted in alla'mado, grafica cuvântului, pre'luari with tags on 27 Mai 2008 by mado

text preluat cu acord de la un dusman de we’blog.
.

am deschis weblog. prima privire, prima dezamagire: doi trei insi care mai dau importanta literelor si nu cifrelor desi ele sunt la fel de importante in viata noastra pe cat suntem noi intr’a lor. cativa care-si spun/povestesc/imagineaza viata, fiecare pe tonul toanelor lor (rolul unui jurnal in fapt!) si exagerat de multe galagie (pe/pentru nimic), politica pentru ficactul meu pestrit si gaurit precum hamac nou nout. primul gand: cauta Luceafarul si mai pune o strofa de protest.
caut, scriu (n.r. copiez!) si dau sa „trimite”.
apare dar nu apare; nu bifasem „apare la prospaturi”! daca tot n-a aparut o fi ceva. ma uit prin topul de comentarii. degeaba. dau la a doua pagina de prospaturi si dau cu sutul (ca doar nu cu nasul ) de abjectu’ nostru. nu sunt un fan al textului la limita interiorului nevulgaritatii dar ce a facut el este undeva spre diferit si suficient de bine ticluit ca sa sustina o piesa (aproape) de (un) teatru. nu ma bag in etalonari literare (ca nu vrea/u sa stiu de stiu sa vrea/u) dar m-a impresionat si altceva.

omul s-a intors in tara si primul lucru (poate nu primul dar s-a gandit…) a venit pe weblog (unde a fost mai mult sustinut decat blamat desi nu a dus lipsa) si ne-a spus „ce si cum”, impresii, imagini, dureri, bucurii, s’alde d’astea.
FRUMOS!
nu poti decat sa-i multumesti ca impartaseste cu necunoscuti precum noi (unii mai buni altii si mai rai decat cei mai buni ) dupa un rezultat extraordinar amintiri, dorinte si amagiri d’acolo din interiorul sufletului artistilor.
despre ce ar fi vorba dupa ce v-am dus cu vorba?
unii dintre voi scriu pentru ca simt asta. alti scriu ca sa umple pagina, sa murdaresca ecranul si/sau pe altii, sa castige puncte, sa fie in clasamente si sub gramezi de topuri (nu doar de maculatura cat de impresii si reactii), altii o fac la ordin, cineva poate chiar scrie ordine pe care mai tarziu le duce singur la indeplinirea unui sfarsit preainceput.
ma tot invart; este?!!!
cam.
uite cum stau lucrurile… desi tot la povesti o sa pun umarul. 
a fost odata un jurnalist. bun, apreciat si hulit ca doar asta presupune a fi bun in romania… si chiar mai este; pe numele lui Ion Cristoiu. si facea el emisiuni si participa la altele de crestea rankingul (ia uite frate ca si altii….!) ca vezi bine nu erau suficienti bani in umarul dislocat al stapanului.
bat campii? corect! omul nostru pe numele lui „un jurnalist bun” are obiceiul frumos de a invita in serile de weekend (parca) la una din antenele lui D. Voiculescu (de fapt gresesc; nu mai sunt ale lui pt ca sunt doar ale fetei lui si cum nu mai sunt ale lui tot ale mele nu sunt adica ale cui pot sa fie ). iar am luat-o craz’na…
acum cateva saptamani a avut generoasa idee de a-l chema pe tudor gheorghe (cu majuscule fraiere; esteee… in suflet!). vine omul optimist cum il stim (deh; oltean sunt, oltean imi spune; ca e pana la olt si se pune!) si sa vezi minune. ce crezi ca-l intreaba jurnalistul pe artist:
Maestre,  DE CE I-ATI SPUS (melodiei) AU INEBUNIT SALCAMII? nu mai bine-i spuneati: au inflorit salcamii.
omul dadea din colt in colt al falsului studio si rosi in locul jurnalistului; cum sa-i explici. i-a spus intr-un tarziu ca ar fi trebuit sa fie si uneori chiar tinde daca nu ajunge sa fie dar totusi… este „o metafora” .  mi-a cazut telecomanda si noroc ca aveam treaba; am renuntat: go tu youtube man!!!
partea a 2-a:
acum (de curand) cateva zile; cred ca in week-endul trecut (poate gresesc desi nu obisnuiesc dar imi face placere) acelasi jurnalist (ion cristoiu) i-a avut invitati pe horatiu malaele si pe george mihaita (cu majuscule, cu majuscule; stiu… este!)  proaspat ras in cap de vreun an de zile (asa cere rolul) si au comentat (destul de mult) pe marginea piesei Revizorul (spectacol pus in scena la teatrul de comedie; l-am vazut si la T.N.B. pe vremuri: MERITA!). jurnalistul tot intreba: da de ce ati facut asa, de ce astfel, nu era mai bine…
iscoditor cum il stim il tot provoca pe Mihaita. Malaele saturat la un moment dat spune: Maestre (catre ion cristoiu) acum, doar nu vreti sa va explicam noi prost ce ati inteles D-voastra foarte bine.
.
despre ce ar fi vorba (aici; privirea la mine, mintea libera ca slobod este altuceva): textul (acesta) in sine nu se doreste un MARE mic NIMIC (textul meu; prietene) dar gandul meu este pentru cei care au samanta scrisului in ei: SCRIETI, SCRIETI , SCRIETI !!!… pe blog, pe pereti, in baie inregistra-ti-va gandurile sau scrieti pe peretii de la bucatarie, pe spatele iubitei cand faceti dragoste sau pe pieptul lui daca-l tine moralul cand il murdariti cu marker, pe podul palmei, pe  fruntea vecinului de banca, pe lemnul bancilor din parc (alea din metal; da!), pe coaja interioara a copacilor din mintile voastre ca sa nu-i mai taiem pe cei din real, scrieti pe fondul de pensii si pe graficul de la blokerul zilei, pe ecranul televizorului (cand e plin de praf ) pe ecranul adesea prea mat (inexistent) al radioului, in playerul portabil, pe firul interior de la castile wireless, pe peretele autobuzului sau al metroului, pe masina primului ministru sau a celui de-al doilea (ca la presedinte e mai greu), pe scara blocului si pe cauciucurile echipajului de politie din sector, scrieti la semafor cand bifati 4-5 si tot pe rosu treceti, scrieti pe linia de tramvai, pe echipamentul echipei favorite, pă pampărsu’ copilului si pe tampoana prietenei aromate (vezi abjectu), pe scaunul de la toaleta portabila a mintii voatre neintelese deversand relele si pastrand aromatherapystul propriei voastre dorinti in placere dar nu-mi scrieti doar ca sa-mi nu scrieti.
acu’ sa vad ce-a iesit.
o zi buna!
 
nota:
totul a plecat de inspiratia necaluzitoare prea deloc plictisitor  as spune chiar ursitoare; nu de alta dar trebuie sa dau si eu vina pe cineva dar povestile imaginativmaginare sunt reale precum lumina noptii tanjind spre capatul celalalt al tunelului nesapat!