Arhivă pentru Iunie, 2008

spate de faţă spre faţă de spate

Posted in Uncategorized on 22 Iunie 2008 by mado
mergem cu faţa
se pare, ni se pare ca-i mai sigur
ne-om crede ca vedem pe unde mergem
desi nicicand vom reusi
propusul sa-l ajungem
asta pentru ca adesea ramanem descoperiti
(in/pe spate)
sa mergem (deci) cu spatele nu’n spate
de tot nu stim sa mergem unde mergem
macar (acum) ne asiguram spatele
drumului (nostru) care oricum nu stim unde duce
pare logic aparent incomod
ca si tractiunea spate (care-i o impunere)
poate deveni (uneori) de preferat logicului simplu.
Anunțuri

povestea lui alb cel negru

Posted in Uncategorized on 21 Iunie 2008 by mado
de ce scrii alb pe negru
.
ne-am obisnuit sa reliefam negrul
intr-o lume aparent alba
primitoare spunem, atunci cand nu mai credem, noi nici
eu vreau sa scot in evidenta ceeace gandesc
ce spun sau chiar doresc
sa spun si spun poftesc
.
astfel mi-am fi ales caracter alb
pe/intr-o lume aparent neagra
o pagina alba cu caracter negru este ca o sita
precum o lume perfectă gaurita
prin care vorbele noastre se scurg
trec, catre un dincolo mai jos
s’ades din ce in ce cat mai departe
mai greu d’atins, eu spun… de controlat
.
cuvantul negru pe fond alb
este descoperire a lumii
cuvantul(/fontul) alb pe fondul negru
predevine, reliefare a ceeace vom fi gandi.

când totuna nu-i tot una

Posted in Uncategorized on 21 Iunie 2008 by mado
vreau sa nu vreau
ori
nu vreau sa vreau
ce ti-e la indemana dar DC?

vii ca vrei sau vrei sa vii

Posted in Uncategorized on 21 Iunie 2008 by mado

greu de spus
seama vine odata cu timpul
iar timpul vine…
de parca s-ar duce!

drumul uitarii

Posted in fotografia, imagine, photo, photography, photos, picture, Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on 18 Iunie 2008 by mado

in drumul catre Marte trecut’am si prin Venus
ce inca mai ardea; ba mint… doar fumega 
imagini prin durere. de’un an asa era!

 

 

campanie electorala – the end

Posted in Uncategorized on 13 Iunie 2008 by mado

a fost odata ca nici macar o singura data, a fost de doua ori adjudecat in masura in care se poatre minorita sub patura marjoritatii, a fost a treia data pentru prima oara ultima, a fost de multe ori si chiar de noua ori. a fost si nici ca va mai fi. a fost pe cand nu cred c’oi reveni. a fost campania electorala ce mi-a mancat energiile din palma stransa bine, facuta scrum de pumn, a fost cenusa care a ramas din ceeace ne-a macinat si apoi strecurat, cernut chiar prin sita asta de-mi scapam degetul din miljoc adesea incercand sa-l bag inapoi pe al vostru; tot din mijloc, binenteles. a fost o victorie nemuncita dar statuta, stagnata precum apa de izvor si baubila cu noduri de pumn in ghips, calcand in strachini si farfurii aruncate greceste la bucuria vreunui necaz din vecini. am castigat in masura in care am pierdut, ne-am ales cu ceeace a ramas din ce n-a fost pentru va fi sa vie. am ales praful de neghina si am aruncat orezul gastelor pe care nu am reusit sa le nimerim cu alicele si margaretele florilor gandurilor voastre. am castigat (si ma repet; poate am sa cred si eu) ce n-am pierdut, am recuperat pase imposibile din pozitii „afara dintr-un joc la limita legii” pentru ca dincolo de gard era legea tolanita la soarele din in’sula si pen’in’sula pregatita de a fi vanduta vreunui agricultor demn de cartea recorduriloe care face sa creasca graul cat casa si casa cat blocul, magazinul de office cat muntele gainii pe a lui venus si varful omul cufundat in marea caraibelor sau groapa marianelor cautand argini dacogenti. mana mi-a ramas trista si crispata pe stampila. a trebui desfacuta de echipa de interventii. injectii in muschiul coapsei au reusit sa domoleasca bicepsul care trecut peste tricepsul toracic pompand adrenalina in mintea unuia la cei 10 euro centi de fiecare buletin stampilat. am ramas cu reflex; scriu la tastele computerului cu dreapta dublu (apas fiecare tasta de doua ori ) si stanga-mi trebuie sa stearga ce a facut dreapta ceva mai devreme, blestemand clipa cand aceasta este la putere cu balbele ei tastabilmanipulabile. dreapta spune: macar eu ssscriu ceva, tu stergi doar ce am reusit eu sa ssscriu, sssa fac si tot asa in cearta dintre cele doua memble ale aceluiasi Om, corpul trage si sufera. mananc cu paiul si beau cu picatura prin deschizatura asta in ghipsul ce imi acopera intreg corpul. i-am rugat sa-mi aplice strat dublu in zona urechilor sa nu-mi mai aud vaietul dar culmea el vine dintr-un interior imperceptibil pt cei din juru-mi care ma cred nebun dar imi repeat l anesfarsit: esti sanatos tun, ai vedenii dar iti merge foaaarte bine, stai linistit. in patul asta de spital mental supranenatural stau si petrec privirile asistentelor care nu inteleg de ce nu ma mai excita fotografiile pe care si le fac ele la marginea suferintei mele aplicata pe argintul JPEG-urilor online care vor putrezi mai greu in mintea oamenilor decat in stomacul pamantului vostru virtual. am obosit plictiseala si ma gadila nesfintit dorul a ma retrage in real dar macar in imaginar/virtual mai trag speranta. o trag si o strivesc de-mi da sangele pe nasturii de sus pt ca pe cei de jos i-am pierdut pe cand o cautam. acum am gasit-o dar nu ma recunosc. poate nici nu-mi doresc; de ma recunosc cei din jur e bine. inseamna ca nu m-am schimbat si atunci o iau de la capat sau de la mijloc ori strivesc un punct final si ma rad precum o hazna incercand imagine noua. maine voi fi mai bun sa nici macar nu-mi voi mai dori doar pt ca sictirit de imbolduri de genul „cel mai bun” am uitat cu cine ar trebui sa ma intrec: cu mine insumi . degeaba sunt mai bun decat tine, decat el, decati ei, voi toti la un loc sau gramada cum preferati daca tot un rahat suntem toti si incercam sa ne slefuim degeaba in asteptarea diamantarii imaginii noastre holografice le nivel mondial. lasati pamantul sa ma lucreze caci eu l-am obosit de mult. 

timpanele miroaselor

Posted in Uncategorized on 11 Iunie 2008 by mado

un miros ciudat dadea conjur caselor mele sufletesti ba chiar buzna gasi de cuviinta si fara sa bata sau sa astepte vreun raspuns la nechemarea’mi intra.
eu, tolanit mental dar treaz nefizic, l-am plesnit ratat cu dosul palmei ca prima reactie umana: nu, nu ma intereseaza. atunci el dadu si cotropi mediu-mi, ma inconjura dinspre interior catre un exterior ingust. mirosea a tei. frumos. da’ de unde. au inflorit teii? parca. imi amintesc. intr-una din seri, tarziu venit fiind, mirosea (culmea) frumos in jurul blocului nostru. inflorisera teii. si la noi. acum ce-o fi cu ei de ma agreseaza in halul asta. si cum nu puteam sa ma las instrainat de galagia mirosului am iesit pe balcon sa vad mai bine ce-mi spune. cand colo ce sa vezi: mandrul nostru tei aflat in floarea varstei tipa cat il tineu bojogii si racnea de nu-l auzea nimeni. si daca vazu ca oamenii nu-l aud, nu-i deprind plansetul cerca cu ceva mai uman neomenescul: MIROSUL. isi trimise toate soliile care’n cotro sa spuna, sa vesteasca sa nu se vestejeasca: oameni buni ma macelaresc. vreo 3  insi cu macete electrice ingrozeau crengile aflate la indema si il coafau in stil vin diesel, actorul xXx; taiau tot ce puteau de la radacina crengilor plecate in lungul lor drum catre casa trunchiului copac. toaleta arata ca precum una publica ce era. altii (tot oameni) buznăluiau la crengile care inca mai miscau dupa caderea gentila cu miscari dezmembrate, cercand zadarnic sa se agate de ceva, sa stranga n’excrecentele inflorismatice racnind ca’n gura de sarpe catre drumul cu sens unic spre strecuratorul bunicii sau catre filtru nepoatelor.
omul supune natura, pacat ca nu o poate si suspune cateodata si asta mai des curand posibil.

nu-mi mai taiati teii in floare!