Archive for the pre’luari Category

artistului intre noi voi 2

Posted in alla'mado, grafica cuvântului, pre'luari with tags on 27 Mai 2008 by mado

text preluat cu acord de la un dusman de we’blog.
.

am deschis weblog. prima privire, prima dezamagire: doi trei insi care mai dau importanta literelor si nu cifrelor desi ele sunt la fel de importante in viata noastra pe cat suntem noi intr’a lor. cativa care-si spun/povestesc/imagineaza viata, fiecare pe tonul toanelor lor (rolul unui jurnal in fapt!) si exagerat de multe galagie (pe/pentru nimic), politica pentru ficactul meu pestrit si gaurit precum hamac nou nout. primul gand: cauta Luceafarul si mai pune o strofa de protest.
caut, scriu (n.r. copiez!) si dau sa „trimite”.
apare dar nu apare; nu bifasem „apare la prospaturi”! daca tot n-a aparut o fi ceva. ma uit prin topul de comentarii. degeaba. dau la a doua pagina de prospaturi si dau cu sutul (ca doar nu cu nasul ) de abjectu’ nostru. nu sunt un fan al textului la limita interiorului nevulgaritatii dar ce a facut el este undeva spre diferit si suficient de bine ticluit ca sa sustina o piesa (aproape) de (un) teatru. nu ma bag in etalonari literare (ca nu vrea/u sa stiu de stiu sa vrea/u) dar m-a impresionat si altceva.

omul s-a intors in tara si primul lucru (poate nu primul dar s-a gandit…) a venit pe weblog (unde a fost mai mult sustinut decat blamat desi nu a dus lipsa) si ne-a spus „ce si cum”, impresii, imagini, dureri, bucurii, s’alde d’astea.
FRUMOS!
nu poti decat sa-i multumesti ca impartaseste cu necunoscuti precum noi (unii mai buni altii si mai rai decat cei mai buni ) dupa un rezultat extraordinar amintiri, dorinte si amagiri d’acolo din interiorul sufletului artistilor.
despre ce ar fi vorba dupa ce v-am dus cu vorba?
unii dintre voi scriu pentru ca simt asta. alti scriu ca sa umple pagina, sa murdaresca ecranul si/sau pe altii, sa castige puncte, sa fie in clasamente si sub gramezi de topuri (nu doar de maculatura cat de impresii si reactii), altii o fac la ordin, cineva poate chiar scrie ordine pe care mai tarziu le duce singur la indeplinirea unui sfarsit preainceput.
ma tot invart; este?!!!
cam.
uite cum stau lucrurile… desi tot la povesti o sa pun umarul. 
a fost odata un jurnalist. bun, apreciat si hulit ca doar asta presupune a fi bun in romania… si chiar mai este; pe numele lui Ion Cristoiu. si facea el emisiuni si participa la altele de crestea rankingul (ia uite frate ca si altii….!) ca vezi bine nu erau suficienti bani in umarul dislocat al stapanului.
bat campii? corect! omul nostru pe numele lui „un jurnalist bun” are obiceiul frumos de a invita in serile de weekend (parca) la una din antenele lui D. Voiculescu (de fapt gresesc; nu mai sunt ale lui pt ca sunt doar ale fetei lui si cum nu mai sunt ale lui tot ale mele nu sunt adica ale cui pot sa fie ). iar am luat-o craz’na…
acum cateva saptamani a avut generoasa idee de a-l chema pe tudor gheorghe (cu majuscule fraiere; esteee… in suflet!). vine omul optimist cum il stim (deh; oltean sunt, oltean imi spune; ca e pana la olt si se pune!) si sa vezi minune. ce crezi ca-l intreaba jurnalistul pe artist:
Maestre,  DE CE I-ATI SPUS (melodiei) AU INEBUNIT SALCAMII? nu mai bine-i spuneati: au inflorit salcamii.
omul dadea din colt in colt al falsului studio si rosi in locul jurnalistului; cum sa-i explici. i-a spus intr-un tarziu ca ar fi trebuit sa fie si uneori chiar tinde daca nu ajunge sa fie dar totusi… este „o metafora” .  mi-a cazut telecomanda si noroc ca aveam treaba; am renuntat: go tu youtube man!!!
partea a 2-a:
acum (de curand) cateva zile; cred ca in week-endul trecut (poate gresesc desi nu obisnuiesc dar imi face placere) acelasi jurnalist (ion cristoiu) i-a avut invitati pe horatiu malaele si pe george mihaita (cu majuscule, cu majuscule; stiu… este!)  proaspat ras in cap de vreun an de zile (asa cere rolul) si au comentat (destul de mult) pe marginea piesei Revizorul (spectacol pus in scena la teatrul de comedie; l-am vazut si la T.N.B. pe vremuri: MERITA!). jurnalistul tot intreba: da de ce ati facut asa, de ce astfel, nu era mai bine…
iscoditor cum il stim il tot provoca pe Mihaita. Malaele saturat la un moment dat spune: Maestre (catre ion cristoiu) acum, doar nu vreti sa va explicam noi prost ce ati inteles D-voastra foarte bine.
.
despre ce ar fi vorba (aici; privirea la mine, mintea libera ca slobod este altuceva): textul (acesta) in sine nu se doreste un MARE mic NIMIC (textul meu; prietene) dar gandul meu este pentru cei care au samanta scrisului in ei: SCRIETI, SCRIETI , SCRIETI !!!… pe blog, pe pereti, in baie inregistra-ti-va gandurile sau scrieti pe peretii de la bucatarie, pe spatele iubitei cand faceti dragoste sau pe pieptul lui daca-l tine moralul cand il murdariti cu marker, pe podul palmei, pe  fruntea vecinului de banca, pe lemnul bancilor din parc (alea din metal; da!), pe coaja interioara a copacilor din mintile voastre ca sa nu-i mai taiem pe cei din real, scrieti pe fondul de pensii si pe graficul de la blokerul zilei, pe ecranul televizorului (cand e plin de praf ) pe ecranul adesea prea mat (inexistent) al radioului, in playerul portabil, pe firul interior de la castile wireless, pe peretele autobuzului sau al metroului, pe masina primului ministru sau a celui de-al doilea (ca la presedinte e mai greu), pe scara blocului si pe cauciucurile echipajului de politie din sector, scrieti la semafor cand bifati 4-5 si tot pe rosu treceti, scrieti pe linia de tramvai, pe echipamentul echipei favorite, pă pampărsu’ copilului si pe tampoana prietenei aromate (vezi abjectu), pe scaunul de la toaleta portabila a mintii voatre neintelese deversand relele si pastrand aromatherapystul propriei voastre dorinti in placere dar nu-mi scrieti doar ca sa-mi nu scrieti.
acu’ sa vad ce-a iesit.
o zi buna!
 
nota:
totul a plecat de inspiratia necaluzitoare prea deloc plictisitor  as spune chiar ursitoare; nu de alta dar trebuie sa dau si eu vina pe cineva dar povestile imaginativmaginare sunt reale precum lumina noptii tanjind spre capatul celalalt al tunelului nesapat!

 

 

Anunțuri