mers planat
privesti prin mine, catre…
iar eu gandesc departe sunt
voi putea vreodata sa zbor
…ooo dată
de-ar fi „un iar”, „din nou”, „un nou”
ce e mai rau
sa nu incerc dar sa încred acea speranta
sa cred ca voi putea sa zbor odat’ măcar
ori sa ma mint
si ori de cate ori ‘cest gand ma va petrece
sa zbor ratat ca gandul dus prea rece
si tot mintind sa-mi spun mereu
nu, nu e de nasul meu
maine incerc ultim hotar, sa merg
o fi mai greu
atatea’n jur converg
prea jurul tau înconjurândstrivind l’al meu.
1 februarie 2008 la 4:10 pm
încercarea,
sete nestăvilită
de a depăşi bariere
(uneori) inexistente,
vis transparent
împlinit
în gând,
aproape de şoapte,
aproape de fapt.
1 februarie 2008 la 4:27 pm
am auzit soptindu-se…
si sa pasesti e greu…
1 februarie 2008 la 4:53 pm
pe langa oameni
da…
cred ca e greu
sa-i ocolesti mereu
si sa-i eviti
pe cei ce nu-i prea simti
pâş,pâş…
1 februarie 2008 la 8:53 pm
Cea ce simti, e durere
nu placere
Cea ce vezi, e falsitate
nu realitate
Cea ce auzi, nu e adevarat
Caci eu stiu mai bine..
1 februarie 2008 la 10:57 pm
chrysallidis :
da, e greu sa pasesti, iti inchipui cum e sa alergi????
cu drag!
1 februarie 2008 la 11:00 pm
mado:
„pâş, pâş” …. te-aşteaptă primăvara
s-o iei în braţe şi s-o înfăşori
în fâş, în …
câş mai bate vântul pe afară
o fi de la cuşcuş?
poftă bună!
2 februarie 2008 la 12:37 am
mado,
ne-ai molipsit pe toţi, uite cum ne faci să vorbim în versuri 😀
2 februarie 2008 la 3:51 am
caci eu stiu (cel) mai bine…
ce(ecace) nu stiu
primavara (asta) am sa o ascund de mine
atat de mult o doresc
iara voua: calibro, mariprint &(si cu) anaayana
cum sa spun… va multumesc!