a 3-a zi…

 

de ce să te mulţumeşti (doar) cu Certitudinea când există Speranţa.

imaginea neimaginabilului

vreau să ne imaginăm neimaginabilul au nu doar să nu ne imaginăm imaginând imaginabil imaginabilizat
acum… ce e mai greu:
să-ţi imaginezi ceva ce n-ai putea să-ţi imaginezi că mâine ai (putea) avea sau (/dacă nu) să-ţi imaginezi ceva ce n-ai putea să-ti imaginezi că mâine n-ai (mai) avea!???

idei la dospit

ger
afară, în casă, pe suflet
pustiu ce mi-e rece fiebinte de-i

gânduri puţine-s, că-i îngheţ
ascunse, pitind tremurânde
un frig înca şmecher precum un covrig
împletit
de mâinile unei bunici
aruncat
pe plita unei sobe
de ţară (ce nu mai există)

alimentând amintiri, generând bucurii
arome de gânduri pustii peste coca arzândă
ce fumega usor, un ţipăt născând
bunicooo… s-a ars

a fost pentru tine
printr-unul drept mine
un gând, ca să arzi
parfumul zilei de azi

idei la dospit, printre rânduri

par’fum de idei

mai vino şi tu cu idei; una… 2, 3
mi-a spus soacr’asta de şef
dacă vii cu idei şi le împărtăşeşti, fără a fi spovedite, celorlalţi
cazi drept… stâng(aci)
dea dreptul peste stângul întortocheat printr-un umăr luxat
schimonosind peisajul greu de descris din mintea mea în drumul spre privirea ta

dacă vii cu idei
oamenii te privesc suspicios:

ce vrei să spui?!!!

prima reacţie logică, uman vorbind, este un întors
Nu
în cel mai bun caz vei fi umilit cu un ritual de neîmperechere senzorială între celulele tale sprecenuşii cuplate pe scorbura din mintea jurului tău
vei auzi nesfârşitul gând ce ne umbreşte pe toţi
gândul care ne urmează precum o umbră ce merge în faţa noastră, permanent, acru zâmbind

…dacă ai timp, vii cu idei

în fiecare zi îmi spun voi spune:
începând de mâine renunţ la idei
procrearea lor prin procedee industriale mă dezgustă plăcut când mi-e în preajmă dar nu-mi este
manufacturarea ideilor, fiziologic duce la îmbătrânirea tinereţii veşniciei
aşa că
m-am hotărât; îmbrac idei zilelor voastre!

parfum sânger

păşesc vitrina amintirilor preparfumate
foiletez pagini aromate
spre trecutul viitorului sigur neclar, cristal
ce fac, ce voi dori, ce mi-am putut impune

la pagina cutare
umezesc în zadar deget al minţii
foaia refuză desprinderea
gândul răpune uşor, mă…

n-am sângerat de mult privirii cuiva
încercuită-n vorbe
ţinând departe rugina minţii, înşelând trăiri
depunând sedimente între sentimente

de vei surzi la vocea ei
de vei orbi la gând dar şi la trupu-i
nu vei putea vreodată izbândi
în a fi răpus de-un singur lucru

starea-i de bine precum parfumul din tine