greu de spus
seama vine odata cu timpul
iar timpul vine…
de parca s-ar duce!
in drumul catre Marte trecut’am si prin Venus
ce inca mai ardea; ba mint… doar fumega
imagini prin durere. de’un an asa era!
a fost odata ca nici macar o singura data, a fost de doua ori adjudecat in masura in care se poatre minorita sub patura marjoritatii, a fost a treia data pentru prima oara ultima, a fost de multe ori si chiar de noua ori. a fost si nici ca va mai fi. a fost pe cand nu cred c’oi reveni. a fost campania electorala ce mi-a mancat energiile din palma stransa bine, facuta scrum de pumn, a fost cenusa care a ramas din ceeace ne-a macinat si apoi strecurat, cernut chiar prin sita asta de-mi scapam degetul din miljoc adesea incercand sa-l bag inapoi pe al vostru; tot din mijloc, binenteles. a fost o victorie nemuncita dar statuta, stagnata precum apa de izvor si baubila cu noduri de pumn in ghips, calcand in strachini si farfurii aruncate greceste la bucuria vreunui necaz din vecini. am castigat in masura in care am pierdut, ne-am ales cu ceeace a ramas din ce n-a fost pentru va fi sa vie. am ales praful de neghina si am aruncat orezul gastelor pe care nu am reusit sa le nimerim cu alicele si margaretele florilor gandurilor voastre. am castigat (si ma repet; poate am sa cred si eu) ce n-am pierdut, am recuperat pase imposibile din pozitii “afara dintr-un joc la limita legii” pentru ca dincolo de gard era legea tolanita la soarele din in’sula si pen’in’sula pregatita de a fi vanduta vreunui agricultor demn de cartea recorduriloe care face sa creasca graul cat casa si casa cat blocul, magazinul de office cat muntele gainii pe a lui venus si varful omul cufundat in marea caraibelor sau groapa marianelor cautand argini dacogenti. mana mi-a ramas trista si crispata pe stampila. a trebui desfacuta de echipa de interventii. injectii in muschiul coapsei au reusit sa domoleasca bicepsul care trecut peste tricepsul toracic pompand adrenalina in mintea unuia la cei 10 euro centi de fiecare buletin stampilat. am ramas cu reflex; scriu la tastele computerului cu dreapta dublu (apas fiecare tasta de doua ori ) si stanga-mi trebuie sa stearga ce a facut dreapta ceva mai devreme, blestemand clipa cand aceasta este la putere cu balbele ei tastabilmanipulabile. dreapta spune: macar eu ssscriu ceva, tu stergi doar ce am reusit eu sa ssscriu, sssa fac si tot asa in cearta dintre cele doua memble ale aceluiasi Om, corpul trage si sufera. mananc cu paiul si beau cu picatura prin deschizatura asta in ghipsul ce imi acopera intreg corpul. i-am rugat sa-mi aplice strat dublu in zona urechilor sa nu-mi mai aud vaietul dar culmea el vine dintr-un interior imperceptibil pt cei din juru-mi care ma cred nebun dar imi repeat l anesfarsit: esti sanatos tun, ai vedenii dar iti merge foaaarte bine, stai linistit. in patul asta de spital mental supranenatural stau si petrec privirile asistentelor care nu inteleg de ce nu ma mai excita fotografiile pe care si le fac ele la marginea suferintei mele aplicata pe argintul JPEG-urilor online care vor putrezi mai greu in mintea oamenilor decat in stomacul pamantului vostru virtual. am obosit plictiseala si ma gadila nesfintit dorul a ma retrage in real dar macar in imaginar/virtual mai trag speranta. o trag si o strivesc de-mi da sangele pe nasturii de sus pt ca pe cei de jos i-am pierdut pe cand o cautam. acum am gasit-o dar nu ma recunosc. poate nici nu-mi doresc; de ma recunosc cei din jur e bine. inseamna ca nu m-am schimbat si atunci o iau de la capat sau de la mijloc ori strivesc un punct final si ma rad precum o hazna incercand imagine noua. maine voi fi mai bun sa nici macar nu-mi voi mai dori doar pt ca sictirit de imbolduri de genul “cel mai bun” am uitat cu cine ar trebui sa ma intrec: cu mine insumi . degeaba sunt mai bun decat tine, decat el, decati ei, voi toti la un loc sau gramada cum preferati daca tot un rahat suntem toti si incercam sa ne slefuim degeaba in asteptarea diamantarii imaginii noastre holografice le nivel mondial. lasati pamantul sa ma lucreze caci eu l-am obosit de mult.
nu-mi mai taiati teii in floare!
scrutand in mine vad pe voi
privesc la voi si nu ma recunosc.
oamenii se potrivesc
in masura in care
cel putin unul…
face compromisuri.
de tine n-am nevoi
injură’mă pot singur
caci raul e aproape
d’un adevar departe
daca ma intrebi, inseamna ca nu trebuie sa stii
daca ma provoci… nu-mi apreciezi discretia.
| parfum » Blog … on sfera vietii | |
 | mado on catre ce? |
 | Claudia S. on catre ce? |
 | alina on când totuna nu-i tot una |
 | ionu on când totuna nu-i tot una |
 | bogdy on când totuna nu-i tot una |
 | Elza on iertare |
| Elza on catre ce? |
| my blog on abac | |
| Claudia S. on catre ce? |
| Claudia S. on preformanţă |
| Claudia S. on da’DC |
| mado on alegeri |
 | calatorru on putin mai grea |
| Claudia S. on ceţuri |
